luni, 11 aprilie 2016

A gresit PS Longhin oprind comuniunea cu patriarhul Kiril al Rusiei? Reactii in Biserica Rusa la documentul semnat de patriarhul Kiril si papa Francisc la Havana, in Cuba.



PS Longhin (Mihail Jar)
Vestea ca episcopul Longhin Jar, de la Banceni (Ucraina), a incetat sa-l mai pomeneasca pe patriarhul Kiril al Rusiei a starnit reactii. Ca de obicei unii sunt pro, iar altii contra, fiecare in functie de criteriile dupa care analizeaza subiectul. 
Ce spun canoanele Bisericii Ortodoxe despre aceasta situatie?


Toate canoanele Bisericii Ortodoxe osandesc schisma care este cauzata de nepomenirea ierarhului canonic instituit. De obicei schismele sunt si rupturi de Biserica si apartenenta fata de o organizatie religioasa necanonica sau independenta (privata/autonoma) iesita de sub ascultarea Bisericii. In cazul de fata PS Longhin sustine ca nu s-a despartit de Biserica Ortodoxa canonical, ci doar a interupt comuniunea cu un patriarh care si-a marturisit un crez apostat, in contradictie cu invatatura Sfintilor Parinti si ai Bisericii Ortodoxe in general, referindu-se la documentul semnat de patriarhul rus si papa Francisc la Havana (in Cuba). Subalternii patriarhului Kiril si adeptii curentului ecumenist, justifica gestul acestuia ca fiind o chestiune corecta care nu incalca invatatura canonica si dogmatica a Bisericii Ortodoxe, in timp ce mai multi teologi ortodocsi considera ca respectivul document este un act de compromis si o marturie clara a ereziei ecumeniste.

 O atitudine similara au avut-o si unii preoti, stareti si starete de manastiri din Republica Moldova si Ucraina, care apartin de Biserica Ortodoxa Rusa. Acestia au interupt pomenirea patriarhului Kiril manifestandu-si dezacordul fata de documentul semnat de patriarhul lor si papa Francisc in Havana, act pe care il considera un gest de apostazie. Mai multi clerici si cateva manastiri din Republica Moldova nu-l mai pomenesc nici pe Mitropolitul Vladimir deoarece a facut parte din comisiile preliminare ale sinodului pan-ortodox unde a semnat cateva documente considerate de catre acestia ca fiind in neconcordanta cu invatatura Bisericii. Aceste documente sunt inca in forma de provizorat, dar prin aceasta IPS Vladimir si-a exprimat o marturisire personala. Mitropolitul Vladimir al Chisinaului si ierarhii sai subalterni, au considerat neintemeiata atitudinea celor care au oprit comuniunea cu el si cu patriarhul Kiril manifestandu-si totodata si teama de a nu se produce o schisma.

Canonul 15 al Sinodului I-II, mentioneaza ca daca ierarhul sau patriarhul este vadit ca marturiseste un crez diferit de invatatura Bisericii Ortodoxe, trebuie sa se intrerupa comuniunea cu acesta chiar si inainte de a fi judecat de catre sinod. Motivele si contextul nepomenirii patriarhului Kiril, de catre PS Longhin si staretii manastirilor din Moldova si Ucraina, nu sunt trecerea la o alta jurisdictie canonica, ci condamnarea unei marturisiri de credinta pe care patriarhul rus si-a exprimat-o in documentul semnat la Havana.

Canonul 15 al sinodului I-II spune: “Cele ce sunt randuite pentru prezbiteri, episcopi si mitropoliti, cu mult mai vartos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea daca vreun prezbiter, sau episcop, sau mitropolit, ar indrazni sa se departeze de comuniunea cu propriul sau patriarh, si nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotarat si randuit in dumnezeiasca slujba tainica, ci mai inainte de infatisarea in fata sinodului si de osandirea definitiva a acestuia, ar face schisma, Sfantul Sinod a hotarat ca acela sa fie cu totul strain de toata preotia, daca numai se va vadi ca a facut aceasta nelegiuire. Si acestea s-au hotarat si s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecaror vinovatii se departeaza de intai statatorii lor, si fac schisma si rup unitatea Bisericii. Caci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu intaiul statator al lor pentru oarecare eres osandit de sfintele sinoade, sau de Parinti, fireste adica, de comuniunea cu acela, care propovaduieste eresul in public, si cu capul descoperit il invata in Biserica, unii ca acestia nu numai ca nu se vor supune cercetarii canonicesti, desfacandu-se pe sinesi de comuniunea cu cel ce se numeste episcop (mitropolit, patriarh –n.n.) chiar inainte de cercetarea sinodiceasca, ci se vor invrednici si de cinstea cuvenita celor ortodocsi, caci ei nu au osandit pe episcop (mitropolit, patriarh –n.n.), ci pe pseudoepiscopi (pseudomitropolit, pseudopatriarh –n.n.) si pe pseudo invatatori, si nu au rupt cu schisma unitatea Bisericii, ci s-au silit sa izbaveasca Biserica de schisme si dezbinari.”

Canonistul ortodox din Romania, arhidiacon prof. univ. dr. Ioan N. Floca de la Sibiu, in explicatia data acestui canon spune ca in cazul in care erezia patriarhului este vadita, PS Longhin avea, nu doar dreptul, ci chiar datoria, sa ia o astfel de pozitie: “In cazul in care superiorul propovaduieste in public, in biserica, vreo invatatura eretica, atunci respectivii au dreptul si datoria ca imediat sa se desparta de acel superior. In acest caz nu numai ca nu vor fi sanctionati, dar vor fi apreciati, pentru ca au osandit legal pe cel vinovat si nu s-a rasculat impotriva acestuia”. Atitudinea episcopului de la Banceni a fost radicala si canonica.

Cazuri asemanatoare au fost si in Romania. Parintele Serafim de la manastirea Cebza nu l-a mai pomenit pe mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu cand s-a impartasit la greco-catolici inainte de a fi judecat de catre sinodul BOR, iar dupa ce si-a cerut iertare in fata Sinodului, l-a pomenit in continuare. Parintele Eftimie Mitra, care a fost la Schitul Huta, impreuna cu mai multi preoti din zona Beiusului nu l-au mai pomenit pe episcopul Sofronie Drincec al Oradiei  pentru ca a incalcat invatatura Bisericii Ortodoxe slujind cu un ierarh eretic pe malul Crisului Repede. Este cunoscut cazul cand PS Sofronie a slujit de Boboteaza cu omologul sau greco-catolic Virgil Bercea. Dupa ce episcopul Sofronie si-a cerut iertare in fata Sinodului BOR, preotii subalterni au inceput sa-si pomeneasca ierarhul. In perioada cat nu l-au pomenit pe ierarhul apostaziat, ei l-au pomenit pe Mitropolitul Bartolomeu Anania de la Cluj, dar asta nu inseamna ca s-au despartit de Biserica facand schisma. Preotii bihoreni au luptat in Biserica, nu si-au facut biserici si schituri private si nici nu au aderat la alte formatiuni stiliste necanonice, iesite de sub ascultarea Bisericii. Asemenea fac astazi staretii manastirilor din BORU care nu il pomenesc pe patriarhul Kiril, avand totodata si indreptatire canonica.

A-i acuza de schisma si sminteala pe PS Longhin si pe staretii manastirilor care nu il pomenesc pe patriarhul Kiril e o exagerare si o incercare de a ascunde adevaratele motive pentru care ei au avut aceasta atitudine. Canonul sus amintit spune ca sminteala a facut-o patriarhul Khiril prin semnarea documentului care a incalcat invatatura Bisericii Ortodoxe. Amintim aici de enciclica patriarhilor ortodocsi de la Constantinopol, din anul 1848, in care toti patriarhii ortodocsi, declarau invatatura Bisericii Romei ca fiind eretica. Atunci erau alte canoane si alte invataturi? Sau poate asta se incearca anul acesta prin sinodul pan-ortodox din iunie 2016? Patriarhii de astazi vor tine seama de ce au spus patriarhii din 1848 si Sfintii Parinti ai celor sapte Sinoade Ecumenice? Ramane de vazut...

Cert este ca subiectele supuse dezbaterii, in cadrul sinodului pan-ortodox din iunie anul acesta, au fost statornicite deja de catre Sfintii Parinti la cele sapte Sinoade Ecumenice. Sa intelegem ca acestea trebuiesc schimbate sau “imbunatatite”? Despre relatia Bisericii Ortodoxe cu papismul s-a discutat la sinoadele VIII si IX, sinoade pe care, se pare ca, noul sinod pan-ortodox nu le-ar recunoaste...

Intr-o discutie ce am avut-o cu parintele Arsenie Papacioc, despre sinoadele talharesti din istoria Bisericii mi-a spus foarte clar si raspicat: “Iti vei da seama care soboare nu sunt dupa Duhul Sfant cand le vei compara cu cele sapte Sinoade Ecumenice, cu Sinoadele Locale si canoanele Sfintilor Parinti recunoscute de Biserica. Cele care au o alta marturisire si interpretare decat ce invata Biserica sunt de la duhul vicleniei”. Inca nu se stie care va fi finalul, ce se va decide la acest sinod, organizatorii nu ofera transparenta necesara pentru a se cunoaste toate detaliile. Dupa cum decurg lucrurile si dupa cum sunt dezbaterile in sedintele comisiilor preliminare, pe zi ce trece, suspiciunile sunt tot mai mari.

Nu in ultimul rand amintim si indemnul parintelui Iustin Parvu care spunea mereu sa ducem lupta cea buna, din interiorul Bisericii fara sa ne despartim de Trupul lui Hristos care este Biserica Ortodoxa: “A trecut vremea marturisirii, acum e timpul muceniciei”.

In cazul in care sinodul de anul acesta va vrea sa schimbe sau sa “imbunatateasca” ce s-a stabilit pana acum in soboarele canonice al Bisericii noastre nu ne ramane decat sa il contestam si sa nu-l recunoastem asa cum s-a facut in urma cu cateva secole in cazul sinodului talharesc de la Ferara-Florenta. Aceasta o putem face doar ramanand madulare ale Bisericii Ortodoxe.

Prof. Marian Vanca
(licentiat in teologie ortodoxa)

2 comentarii:

  1. Emilian Marinasca12 aprilie 2016 la 09:54

    E binevenita precizarea. Ma bucur ca mai este cineva care sa gandeasca astfel. Acest episcop Longhin a facut lucruri bune, chiar si in cazul mustrarii acestui patriarh apostat.
    In documentul semnat la Havana, patriarhul Kiril spune ca Sfintii Parinti au gresit cand au criticat ereyiile catolice. Pentru asta ar trebui caterisit, dar cine are acest curaj?!
    Sa ne rugam pt PS Longhin ca pentru adevarul spus va avea de tras greutati. Sunt sigur de asta. Patriarhul Kiril e un om aspru, razbunator si implicat politic, mai ceva decat Daniel al nostru.

    RăspundețiȘtergere
  2. In sfarsit vad si eu un episcop cu frica de Dumnezeu

    RăspundețiȘtergere

Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.